Sala II a expoziției prezintă dezvoltarea Chișinăului în perioada 1873–1918, când orașul capătă treptat aspectul unui important centru administrativ, economic și cultural al guberniei Basarabia din cadrul Imperiului Rus.

În această perioadă se dezvoltă industria locală, în special întreprinderile de prelucrare a metalelor și a produselor agricole. Printre acestea se remarcă uzina metalurgică a lui Ștefan Sârbu, precum și numeroase ateliere și fabrici care contribuiau la modernizarea economiei urbane.

Un rol esențial în dezvoltarea orașului l-a avut construcția căilor ferate, care au integrat Chișinăul în rețeaua de transport a Imperiului Rus. Linia feroviară Chișinău–Tiraspol a fost inaugurată în 1871, iar Gara feroviară din Chișinău a fost construită după proiectul arhitectului N. Lonski.

Transportul urban a cunoscut, de asemenea, o dezvoltare importantă. În 1889 a fost introdus tramvaiul cu tracțiune animală, iar în 1913 acesta a fost modernizat și transformat în tramvai electric, contribuind la dezvoltarea mobilității urbane.

Un rol deosebit în modernizarea orașului l-a avut primarul Carol Schmidt, care a condus administrația municipală între 1877 și 1903. În perioada mandatului său au fost realizate numeroase proiecte de modernizare urbană, infrastructură și amenajare edilitară, care au contribuit la transformarea Chișinăului într-un oraș modern.

Un rol important în aceste transformări l-a avut colaborarea primarului Carol Schmidt cu arhitectul orașului Alexandru Bernardazzi, autorul mai multor proiecte arhitecturale și urbanistice care au definit imaginea Chișinăului de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

În această perioadă a fost proiectat și realizat sistemul de alimentare cu apă al orașului, iar pentru funcționarea acestuia au fost construite două turnuri de apă: unul pe strada Livezilor (actuala stradă Alexei Mateevici), edificiu proiectat de Alexandru Bernardazzi, și altul pe strada Cupeceasca (actuala stradă Vasile Alecsandri). Aceste construcții reprezentau elemente esențiale ale infrastructurii urbane moderne și simboluri ale modernizării Chișinăului la sfârșitul secolului al XIX-lea.

În colecția muzeului se păstrează o mapă personală a lui Carol Schmidt din anul 1877, oferită în dar de către industriașii din domeniul prelucrării cărnii.

În expoziția permanentă sunt prezentate planuri originale ale orașului din anii 1877, 1909 și 1914–1917, care permit observarea modului în care Chișinăul s-a extins și s-a modernizat la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Dezvoltarea orașului a fost însoțită și de apariția unor importante instituții de învățământ și cultură. În anii ’80 ai secolului al XIX-lea a fost construit Gimnaziul nr. 1 de băieți (astăzi sediul Muzeului Național de Istorie a Moldovei), precum și Gimnaziul nr. 3 de băieți (astăzi un bloc al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice). În 1900 a fost inaugurat Liceul de fete „Principesa Natalia Dadiani”, clădire care găzduiește astăzi Muzeul Național de Artă al Moldovei. În acea perioadă, limba de predare în instituțiile de învățământ era limba rusă, conform politicilor educaționale ale Imperiului Rus.

Chișinăul devine și un important centru al vieții culturale și intelectuale. În oraș au locuit sau au activat personalități precum Bogdan Petriceicu Hașdeu și poetul Alexei Mateevici.

Printre instituțiile culturale ale epocii se numărau Casa Nobilimii (1886) și Casa Eparhială (1911). În acea perioadă funcționau și trei muzee importante: Muzeul Zemstvei (astăzi Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală), Muzeul Bisericesc și Muzeul Pontic, ultimele două nefiind păstrate până în prezent.

Arhitectura orașului cunoaște o dezvoltare semnificativă, fiind influențată de diverse stiluri europene. În multe clădiri din această perioadă pot fi observate elemente neogotice, preferate de arhitectul Alexandru Bernardazzi, precum și influențe baroce și orientale. Exemple reprezentative sunt clădirea Primăriei Chișinău (1902), proiectată de arhitectul Mitrofan Elladi, Casa Eparhială, Banca Municipală, Casa Herța, proiectată de arhitectul Lonski, precum și clădirea Muzeului Zemstvei, realizată în stil oriental după proiectul arhitectului Vladimir Țîganco.

La începutul secolului al XX-lea, Chișinăul devine un oraș modern, în care se dezvoltă industria, infrastructura urbană, sistemul educațional și viața culturală, conturând imaginea unei capitale regionale dinamice.