Patefonul cu plasă este un aparat mecanic destinat redării discurilor de gramofon, răspândit în prima jumătate a secolului XX. Realizat din metal, cu dimensiunile de 28 × 12 cm, obiectul face parte din categoria aparatelor de redare a sunetului și ilustrează o etapă importantă din istoria tehnicii și a culturii urbane.

Patefonul funcționa fără electricitate, pe baza unui mecanism cu arc care era întors manual. Prin rotirea discului și atingerea suprafeței acestuia cu ajutorul acului, vibrațiile erau transformate în sunet. Elementul numit „plasă” sau grilaj metalic avea rol de protecție și, făcea parte din sistemul prin care sunetul era amplificat și proiectat în exterior.

În Chișinăul primei jumătăți a secolului XX, asemenea aparate au devenit treptat parte din viața cotidiană urbană. Ele puteau fi întâlnite în locuințe, cafenele, spații de recreere și, uneori, în cercuri familiale sau sociale unde muzica înregistrată începea să transforme felul în care oamenii ascultau cântece, romanțe, valsuri sau muzică populară. Patefonul este, astfel, mai mult decât un aparat tehnic: el vorbește despre timpul liber, gustul muzical, modernizarea vieții domestice și apariția noilor forme de divertisment în oraș.