Sala III a expoziției prezintă evoluția Chișinăului în perioada 1918 – începutul anilor 1950, o etapă marcată de importante transformări politice, sociale și culturale. Această perioadă cuprinde anii interbelici, evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial prin care a trecut orașul, precum și procesul de reconstrucție din primii ani postbelici.

La 24 ianuarie 1918, în contextul prăbușirii Imperiului Rus și al evenimentelor revoluționare, a fost proclamată Republica Democratică Moldovenească, condusă de organul reprezentativ Sfatul Țării. La 27 martie 1918, sub președinția lui Ion Inculeț, Sfatul Țării a votat Unirea Basarabiei cu România, marcând începutul unei noi etape în istoria regiunii.

În perioada interbelică, Chișinăul devine unul dintre principalele centre urbane ale României, cunoscând o dezvoltare economică și culturală semnificativă. În oraș funcționează numeroase întreprinderi din industria alimentară și ușoară, precum Moara lui Cogan, fabrica de pâine, fabrica de mezeluri, fabrica de cvas și limonade, fabrica de bomboane și fabrica de încălțăminte. În această perioadă circula moneda națională a României – leul românesc, exemplare ale acesteia fiind prezentate în expoziția muzeului.

Viața publică și culturală a orașului era animată de numeroase expoziții și manifestări organizate în Grădina Publică, precum expoziții agricole sau industriale. Din cadrul uneia dintre aceste manifestări se păstrează în colecția muzeului o diplomă acordată participanților la expoziție.

Perioada interbelică a fost marcată și de o dezvoltare importantă a sistemului educațional și cultural. În oraș au fost deschise școli și licee cu predare în limba română și alfabet latin, reflectând integrarea Basarabiei în sistemul educațional românesc.

Un moment important pentru viața artistică a Chișinăului a fost înființarea în 1921 a Școlii de Arte Plastice, avându-l ca director pe sculptorul Alexandru Plămădeală, una dintre cele mai importante personalități ale artei basarabene.

La 29 aprilie 1928, în Grădina Publică, cu ocazia aniversării a zece ani de la fondarea Sfatului Țării și a Unirii Basarabiei cu România, a fost inaugurat Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală, iar soclul monumentului a fost proiectat de arhitectul Eugen Bernardazzi.

În această perioadă, Chișinăul devine și un important centru al vieții muzicale și artistice. În oraș funcționau Conservatorul „Unirea”, Conservatorul Național și Conservatorul Municipal. Printre studenții acestor instituții s-au numărat personalități precum celebra soprană Maria Cebotari, care a dus faima Basarabiei pe marile scene ale Europei, precum și compozitorul Eugen Coca.

Evoluția orașului a fost însă întreruptă de evenimentele dramatice ale celui de-al Doilea Război Mondial. În 1939, prin semnarea Pactului Molotov–Ribbentrop, Europa a intrat într-o nouă perioadă de tensiuni politice și militare. În urma ultimatumului sovietic din iunie 1940, Basarabia a fost ocupată de Uniunea Sovietică, iar la 2 august 1940 a fost proclamată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, cu capitala la Chișinău.

Această perioadă a fost marcată de represiuni politice și deportări în masă, numeroși locuitori ai Basarabiei fiind deportați în Siberia și Asia Centrală. Printre victimele acestor represalii s-a numărat și Tatiana Schmidt, fiica fostului primar al Chișinăului Carol Schmidt, deportată în Asia Centrală, la Tașkent. În expoziția muzeului este prezentată scrisoarea Tatianei Schmidt, transmisă prietenilor din Chișinău, în care descrie drama deportării.

În 1941, în contextul retragerii armatei sovietice și al desfășurării operațiunilor militare, o parte importantă a infrastructurii orașului a fost distrusă. Numeroase clădiri istorice ale Chișinăului au fost aruncate în aer sau grav avariate, iar orașul a suferit pierderi semnificative atât în patrimoniul arhitectural, cât și în rândul populației.

După război, în 1945, la Chișinău revine celebrul arhitect Alexei Șciusev, originar din Basarabia, care, împreună cu un grup de arhitecți, elaborează planul general de reconstrucție a orașului. Acest plan prevedea păstrarea clădirilor istorice care au supraviețuit războiului și restaurarea celor distruse, în măsura posibilităților.

În 1947 a fost elaborat proiectul pentru noua clădire a Guvernului, însă moartea arhitectului Alexei Șciusev a împiedicat realizarea completă a proiectului său. Treptat, deși grav afectat de război, Chișinăul începe procesul de reconstrucție și revine la viața sa pașnică.